La o cramă

la o cramă

un necunoscut rostogolea

un butoi cu melancolie

pe scările pe care urcă

şi coboară

viţa de vie

nobilă, albastră, obscenă

la intrare

doi copii de cerberi

sorbeau liniştiţi măduva

unui pensionar adormit

obscen şi nefericit

cu o liră am cumpărat

preşul galben tocit

şi i-am cântat

i-am tot cântat

aplecat şi-ndurerat

de mama fiului meu

moartă demult

căci de mult n-o mai ştiu

n-o mai văd

n-o mai vreau

în colţul patului meu fumuriu

28 iunie 2017, Constanţa

Patricid

Vă rog să vă împuţinaţi din mers,

La coadă se aşază doar tâmpiţii

Şi cei care nu ştiu ce sunt iubiţii

Cu plete negre şi obrazul şters.

S-a anunţat o iarnă pedofilă,

Care va strânge-n ea muguri şi flori;

Să-l ignoraţi pe cel ce strigă „Mori!” –

E în sevraj acut de clorofilă.

Să ne imaginăm că suntem fraţi,

Că ne iubim cu toţii-n fel şi chip,

Că facem baie-n groapa cu nisip

Şi acostăm vecinii coloraţi,

Să desenăm cu degetele-n foc

Un ochi, un nas, o gură hămesită

Şi din cenuşă, singura iubită

Să fie-a tuturor, aici, ad-hoc.

Cu barcagiul nimeni să nu plece,

Vă cere ortul dublu, ca un hoţ;

Să fie între noi, deci, un negoţ

Şi să gândim puţin, puţin la rece,

Iar cei ce nu simt sângele fluid

Cum curge pe străduţele-n gunoi,

Să fie judecaţi, ca mai apoi

Să fie acuzaţi de patricid.

25 iunie 2017, Constanţa

Să ne rugăm

mi-a pus pistolul la tâmplă

şi răsucea spre stânga

spre dreapta

stânga

dreapta

eu înfigeam unghia

în muşamaua recamierului

şi răsuceam spre stânga

spre dreapta

stânga

dreapta

ultimul meu salut

a fost către îngerii libidinoşi

cu iţarii-n vine

22-25 iunie 2017, Constanţa

Cămile şi cai

sunt un om vesel

şi tăcut

prin geamul trenului

văd cămile şchiopătând

în sinea mea

se cunună nopţile

caii mei cu fruntea lată

ies din gloată

unde mă duci,

macaz nenorocit?

înainte de primul mai

îţi băteam câte-un cui

în tandem cu roua

acum

în pustiul ăsta de pretutindeni

unde mă duci?

mâine stau slugă morţii

azi

azi mă uit prin geamul trenului

să văd

cămile şi cai

25 iunie 2017, Constanţa

Vibrează bucle de virgină

Mâna Maicii-Domnului –

Strajă vie somnului,

Ciuboţica-cucului,

Pe cărarea lupului

Şi Floarea miresei –

Treptele crăiesei,

Bujorel de munte –

Crestele cărunte,

Coada-şoricelului

Lângă Gura Leului,

Verde – Coada-calului,

Pe cocoaşa malului,

În Papucul doamnei –

Foşnetele toamnei,

Foaie-de-vioară

Pe ochi de mioară,

Floare-de colţ, sus,

Pe-un picior de-apus,

Rochiţa-rândunicii –

Peţiol urzicii,

Flori de liliac,

Oglindite-n lac,

Măceş de podiş,

Muguri – luminiş,

Sângele voinicului –

Umed, rodul spicului,

În Traista-ciobanului,

La mijlocul anului.

Nopţi de sânziene,

Nopţi de feerie,

Mi le-am prins de gene,

Mi le-am prins de ie.

26 iulie 2016 - 24 iunie 2017, Constanţa

Nu sunt pentru acum

vor să mă desprindă

de tine

cum desprinzi frunza

de copacul din umbră

într-un spital de contagioşi

toţi recită în cor

până la limita bolii mele

cu voce tare, ca aerul

plăpândă, ca greierii

lunecoasă, ca mlaştinile nopţii

vor să mă desprindă

de tine

şi de mine

să mă ajungă păcatele celor care

au venit după ce am venit eu

ţine-mă cu dinţii

de dinţii mei

uneşte-i în fildeşul sublim

al poeziei sublime

10 martie – 21 iunie 2017, Constanţa

Dialog la rece

ce vară de toamnă e-afară

octombrie

octombrie peste tot

şi-un pic de noiembrie pe-alocuri

pe trotuare şi-n bălţi

şi vântul?

şi vântul e-nceput de colinde

şi plaja?

adună turiştii în snopuri

ciudat

mă trezeam în poveste

septembrie totuşi nu este...

19 iunie 2017, Constanţa

Strict translucid

Despre unii oameni se scrie,

Despre unii oameni se cântă,

Mâhnirea lor pare să fie
A celor ce nu mai cuvântă.

‘Năuntrul meu bate-n metal,

Ducându-mi spre sine-un afront,

Prea ascuţit şi poate letal,

Din refrenul călugăr şi ciont.

Aş vrea să particip cu pietre

La ce suntem noi – un complot – ,

Dar prin noroi, suntem o luntre

De gânduri, ce stau lângă cot.

Absurdă e lumea cu tine,

Absurd e şi strigătul mut,

Care se pierde peste coline,

Ţinând amintirile scut.

Ce strict e prezentul, se pare,

Cu noi şi cu tot ce-i al tău,

Ce strict este totul când moare,

Părerile sunt prea de rău.

Se-mbată cu tine copiii

Din noi, care cred în poveşti,

Se-mbată cu tine şi viii,

Din tot ce eşti... Nu mai eşti...

28 mai 2016 - 13 iunie 2017, Constanţa

Acasă

nu ştiu dacă este

rugăciune

destin

sau hazard

dar s-a întors acasă

fără o aripă

în cuibul fără o pană

şi toate-i păreau în plus

pentru o înfruptare cu moartea

secunda îţi este infinită

ori

deloc

13 iunie 2017, Constanţa

Curgeau în mine două stele

mă doare o mână din lună

desfacem o inimă-n două

dar vouă

pământul vă spune smerit

că îngerul care-a dormit

în tihna poveştii de seară

coboară

cu inima-afară

lungile temeri de-o zi

le trecem pe două hârtii

să fii

în copii

şi-apoi să revii

în casa ciobită de fum

ferestrele sparte pe drum

mă calcă sub talpă

acum

13 aprilie – 11 iunie 2017, Constanţa

Nedrept

Balastul acesta-l cărăm către moarte,

Mai bine să-mi puneţi ştreangul de gât,

Eu ştiu să trăiesc doar o viaţă şi-atât,

Chiar dacă sfârşitul nu e ca la carte.

Detaliile voastre se-ascund în cadavre.

Nu-mi pasă de sacul ce mi l-aţi legat

De glezna bătrână, ce mi-a tremurat.

Pomana e scurtă şi fără palavre.

Mai bine să puneţi o treaptă în plus,

Ca tinerii noştri, ce vin într-o turmă,

Să nu ne înjure, uitându-se-n urmă,

Că ei sunt nimicuri şi noi foarte sus.

Mâncare le-aţi dat? Vai, hrana e sfântă

Şi-i creşte în oameni cu pas apăsat.

De mine vă pasă? Eu am mâncat.

E vremea să stăm cât ei ne cuvântă.

Sau poate e vremea războiului rece

Şi nu mai e timp pentru nimeni ca noi,

De-aceea murim, că e veşnic război,

Şi noi îi gonim. E mai bine să plece,

Să caute sensul bătăii în piept,

Să-ncalece lumea cu tot cu lumină.

Când până şi viaţa ce-o vor e străină,

Ce-i drept pentru noi pentru ei e nedrept.

11 iunie 2017, Constanţa

Iarnă nucleară

V-am zis că vine iarna nucleară!

Nu vă mai întrebaţi ce s-a-ntâmplat.

Copiii voştri iar o să vă moară

Într-un război total neanunţat.

Obrajii scrijeliţi de lacrimi arse

Cu voi şi doar cu voi se vor opri

Pe feţele părinţilor, întoarse

De palmele fantomelor-copii.

Călcaţi noroiul moale în picioare,

Acolo se mai simte mângâiere.

Călcaţi-vă pe inimi, până doare

Şi până trece totul în tăcere.

Ce mai rămâne e să vă rugaţi.

Şi totuşi, de aici porneşte tot:

Serviţi un dumnezeu ce-l meritaţi

Şi pare că de voi îl doare-n cot.

V-am zis că vine iarna peste voi!

Nu vă mai aplecaţi spre rugăciune.

Mai bine o căraţi ca pe-un război

Spre groapa gropilor de-ngropăciune.

20 aprilie – 11 iunie 2017, Constanţa

Limba asta veche şi română

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi

Şi sabia de limba lor s-ascuţi,

Să iei oglinda celor ce sunt orbi

Şi zborul ce-i înduplecă pe corbi,

Să scriem negru-acolo unde-s vii

Şi alb pe fruntea celor pământii,

Iar coama unei iepe în amurg

Să fluture sub norii care curg.

Să iei cuvântul meu, cuvântul tău,

Şi taie-l sub secure de călău,

Nimic, nimic, nimic să nu rămână

Din limba asta veche şi română.

Şi-apoi să iei din fraţii tăi puţin,

Să îi amesteci bine cu venin,

Cu mâinile curate, în pământ,

Să sapi o groapă fiecărui sfânt.

Să iei cuvântul celor ce sunt muţi

Şi-apoi tot c-un cuvânt să-i împrumuți,

Să sapi o groapă lungă, iară eu

Îl voi ucide-apoi pe Dumnezeu.

5-8 iunie 2017, Constanţa

Bittersweet Lullaby

bittersweet, bittersweet

the horizons of steel

can you feel when I’m gone

when I sleep can you feel?

bittersweet lullaby

make yourself out of me

simple truth passing by

simple truth can you be?

single tap on my door

knowing you, can you see

we are here, nothing more

bittersweet can you be?

can you see open skies?

like a god sharing life

I can see only eyes

cutting through like a knife

bittersweet doors unfold

far away, far away

lullaby left untold

in this old bitter bay

my old mum sitting there

my old dad kissing me

I am sent and nowhere

lullaby can you be?

by the time you and me

were to born bittersweet

lullaby can you be?

please be kind and don’t hit

by the time we shall sleep

the horizons of steel

are to make one of us

lullaby can you feel?

7^th June 2017, Constanta, Romania

Oameni buni și frumoși (in memoriam Octavian Bud)

Oameni buni şi frumoşi pleacă-n moarte, pe jos,

Într-un zbor meritat, fără niciun folos,

Oameni sinceri şi buni nu au timp să mai stea

Printre noi, ce trăim parcă altundeva.

Nu-i cunoaştem, nu-i ştim sau îi ştim prea puţin

Şi pământul e gri, cimitirul mai plin,

Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost,

Amintirea cu ei ne mai ţine-adăpost.

Cu un braţ mai înalt, ca o coamă de munte,

Cineva ne ucide-n stupide-amănunte;

Suntem veşnici deodată, eram veşnici şi ieri,

Suntem victime oarbe şi cerşim graţieri.

Oameni buni şi frumoşi pleacă fără cuvinte,

Lasă-n urmă tăceri şi aduceri aminte,

Oameni sinceri şi blânzi, oameni care iubesc,

Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc.

Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină!

Iar ai smuls dintre noi oameni buni, fără vină,

Noaptea asta e grea şi subit infinită,

Ne condamni să trăim clipa ei chinuită.

Ce păcat pentru voi, nu e loc pe pământ,

Doamne, schimbă, te rog, negrul deznodământ!

Şi ce trist, şi ce gol... Aţi plecat nicăieri.

Doamne, schimbă, te rog, fă din moarte-nvieri!

Până-aproape de voi ar mai fi doar un pas.

Oameni buni şi frumoşi, vă salut, bun rămas...

5-6 iunie 2017, Constanţa

Sari

ne-am aruncat în gol

ochi în ochi

n-am spus nimic

nu mai era timp

nici loc

nici zbor

ne-am aruncat în gol

ne-am aruncat în gol

ne-am aruncat...

e gol...

2 iunie 2017, Constanţa