Neterminată

Sub pleoapa-nsângerată-a nopţii

O biblie de var

Ascunde paşii lungi ai morţii

Până-nspre clopotar.

În cimitirul vechi al meu,

Pe care creşte-un laur,

Copil cu ochi violaceu

Încalecă un taur.

Ceva mai jos, lângă un leş,

Copilăria tace.

Cuminte, bagă pe sub preş

O pasăre din ace.

Tu limba de la ceas îndoi,

Cu timpul scurs pe gât

Şi sânul morţii, ars, greoi,

Pulsează-ntreţinut.

Câte mătănii s-au bătut?

Mariile urâte

Se pripăşesc şi le ajut.

Câte mătănii? Câte?

5 martie – 31 iulie 2017, Constanţa

Ape rămase-n ochii ei

Se crapă iar de dimineaţă

Pe buza ta, pe care-o muşc:

Schimbarea apelor la faţă

În ziua-n care mă împuşc.

Se urcă soarele bătrân

Pe coapsa ta, când eu cobor,

Şi nu mai vreau să mai amân,

Iubito, vreau să mă omor!

Acum, cu mâinile-amândouă,

Deschid priveliştea spre mine

Şi-n picătura ta de rouă

Dărâm capelele sixtine.

Dacă nu ştiu a mă ruga,

M-ajută un diavol chior;

În ziua când vei fi a mea,

Iubito, vreau să mă omor!

E linişte. Un cormoran

Se spânzură de stuful ud,

Eu îmi găsesc un bolovan,

Sub care pun trupul tău crud.

Canicula m-a istovit,

Iar puşca mea e lustruită;

Iubito, taci! Eu am murit

Şi tu... aproape fericită.

27-31 iulie 2017, Dunavăţ, Tulcea

Caii îndură pe zgură

când am deschis ochii

era întuneric

când am gângurit prima dată

gâtlejul mi-a înţepenit

şi cântecul tău de leagăn

îmi suna a tunet

mi-aţi adus toţi sfinţii

icoanelor de aur

şi îmi erau străini

mi-aţi adus liturghii

cântate în strane

şi îmi erau metale şi plumb

în nodul pământului

plin de pustiuri şi eu

nu aveam timp

decât pentru Dumnezeu

24 iulie 2017, Constanţa

Verde crud

ochii umflaţi de ploaie

poartă corăbii

şi scoici

mâinile tale

aduc din pământ

scutură

bate

vântul din spate

m-aruncă în ochiul Murano

tabloul e vechi

şi noi suntem două

atinge cu palma ta stângă

12 martie – 23 iulie 2017, Constanţa

Silent Walk (in memory of Chester Bennington)

you know

empty shells are so in love

with dust and thunder

no grief shall pass

beyond your will

upon the reef

there is a land

so steep and white

and devils bend

and long your neck

a crispy joke

they cannot speak

you cannot choke

you know

we hate the light

it blinds our thoughts

so let it be

more darkness, more

until all gods

with voices sore

shall put to rest

your silent walk

although you speak

although you choke

23^rd July 2017, Constanta, Romania

Mic dejun cu Godot

Otrava e cuminte ca un prunc,

Mă trage de aortă şi de limbă

Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă

Cu barca înspre care mă arunc.

Nelămurită, o poftesc la ceai.

O mângâi de la gleznă până-n hău

Şi-i este bine şi mi-e foarte rău,

Şi mă dezbracă şi îmi spune „hai!”.

Privirea peste sânul ei sticlos

Îmi cade şovăielnic şi precar,

Îşi face loc în sânul meu amar,

Cu limba desfrunzită pân’ la os.

Mă copleşesc spre seară scarabeii.

În faţa filarmonicii, se sting

Doi ochi îngălbeniţi, care mă ling

De moartea mea şi poate a femeii.

5 martie – 19 iulie 2017, Constanţa

Dezavuare

l-am ajutat pe Dumnezeu

să se privească-n oglindă

aceasta s-a spart

la fel cum mori pe dinăuntru

când nu îţi îndeplineşti

destinul

19 iulie 2017, Constanţa

O dată pe zi

să ştiţi că acest înger

care se ţine de ambele portjartiere

se lasă pe spate

cu limba ţeapănă

umedă şi rece

eu

eu tac

privesc

şi aştept să stingeţi lumina

apoi îl târăsc după mine

până la carabiniera aceea

pe care acum o vedem

cu toţii

în grup

16 iulie 2017, Constanţa

Orféline

curbura pământului pare a fi

sânul pe care

Dumnezeu îl ignoră

laptele seacă-n cuvintele grele

fierul se-ncinge pe coapsele mele

şi pântecul ei

limba ta incoloră

coboară încet

spre glezna mea rece

înghițim în sec

este nouă şi zece

acum e momentul să spargem ferestre

dărâmă şi uşa

dărâmă tavanul

murim sau trăim?

te rog...

dă cu banul

15 iulie 2017, Constanţa

Un pas înainte

drumul meu spre nicăieri

nu poate fi mai lung

decât această noapte

singura prietenă mă sfătuieşte

să măsor distanţa

de aici până la asfalt

câteodată mă tem de ea

alteori o chem

şi ea vine

mereu

cu braţele deschise

parcă măsurând distanţa

de aici

până la asfalt

5 iulie 2017, Constanţa

Morişca albastră

morişca albastră

tăia în felii subţiri

obrazul nostru

şi am rămas nemişcaţi

până cineva a suflat

iubito

eu plec la război

4 iulie 2017, Constanţa

Sonată

te iubesc

pentru că eşti sonată

şi nimeni nu mai ştie

să te-ncânte

până la următoarea abatere

voi mângâia o coardă

până îmi va spune şi ea

ce sonată eşti

4 iulie 2017, Constanţa

Lebăda, egreta şi sfântul

vocile, păpădiile şi zmeii

se înalţă dimineaţa

când roua mişună

pe coapsa ei

spre seară

se-nclină vreascurile pădurii

unul câte unul

în părul ei

numai ea

caută melci

pe care să-i zdrobească în tihnă

unul câte unul

în timp ce tu

fără voie

vorbeşti ca prostul

cu peştele lui Noe

4 iulie 2017, Constanţa

Protipendadă-n miezul zilei

opreşte copilul cu ochiul scos

şi întreabă-l

dacă nu cumva a văzut

pe cei care ţin partea

calea

şi nasul pe sus

dă-i două palme

de mântuială

şi mântuire

să-i fie

tichie

pe-o parte căzută

pe-o parte simbrie

pe mijloc s-o taie

în drumuri de paie

dă-mi şi mie două palme

din ce-a rămas

de-acum un ceas

când numărai paşii ologului

şi cuvintele

negre ca sfintele

4 iulie 2017, Constanţa

Scrisoare către soldatul de pluş

cum ziceam,

diseară pe vremea asta

voi lua o lamă

şi voi cresta venele

femeii de fum

ea mestecă o jumătate de noapte

lungă până la genunchi

mai ales când guguştiucii dorm

prostiţi de căldura verii

cum ziceam?

ah, da

iată,

a venit seara

de pe vremea asta

cu bine

3 iulie 2017, Constanţa

Nocturnalii

Nocturnii păstrează-n album

Poze cu vise şi fum;

Credeam că mi-e teamă în doi.

Pe drumuri pavate-n noroi,

Am pus felinarele roşii

Să nu mai întrebe de noi.

Şi cred că ar fi foarte simplu

Să mătur pe unde-am umblat,

Dar ştim amândoi mult prea bine

Că totul e developat.

„Ei, şi?”, mă întrebi într-o doară,

Cu mâinile pe un făraş,

Să facem din noi chilioară,

Filmând din oraş în oraş.

Cu frunţile semi-serene,

Şi-n suflet cu roade perene,

Păstrăm în album numai vise,

Lipite-n cuvinte nescrise.

Păcatul din mine se stinge

Şi iadul spre seară învinge.

17 mai 2016 – 3 iulie 2017, Constanţa

Lunar stelar

era odată o lună

care începu a pescui

când o rază

când un nor

când o pană de cocor

apoi s-a aşezat cuminte

pe marginea orizontului

şi-a pus mâna la ochi

şi aşa

semilună cum era

a-nceput să numere

un veac două trei

o eră două ere

şi din două emisfere

două jumătăţi de sori

cu un pumn de stele

s-au unit deasupra ei

i le-a dat

le-au scuturat

câteva au scăpărat

lângă streaşina colibei
din strânsoarea unui lac

de unde

un moşneag

a bătut dintr-un toiag

până a despicat

muntele crângul lacul –

pesemne s-a întors

dumnezeu

cu faţa

la el

7 septembrie 2016 - 1 iulie 2017, Constanţa

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine

faptul că trăim

în lumea buldozerelor

care taie fin pădurile

de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor

îndoiţi cu apă grea

se aşeza în genunchi

şi din palmele covată

îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani

secolul îşi făcea veacul

jumate în iad

jumate pe lângă

dar mama

cu o cheie ruginită de metal

a tăiat cordonul ombilical

aşa cum buldozerele

taie fin

pădurile

1 iulie 2017, Constanţa