Follow me on FB

Monday 26 February 2018

Acolo unde păsări mă îngână


de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poţi să cazi
şi gâtul sângerând nu te mai doare

același legământ îl faci şi azi
cu frunza veştejită care moare
îţi pui mereu aceeaşi întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi

se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
şi poate că pe drumul tău cel nou

te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou


26 februarie 2018, Constanţa

Sunday 25 February 2018

Rana visului de moarte


stau copiii resemnați
pe o bancă
într-un parc
şi își caută lumina
zilelor care-au trecut
oare-a cui mai este vina
dumnezeului lor mut?

trece parcă
dimineața
cu nălucile perechi
o biserică de paie
se dezbracă-ncet de straie
până-n clopotele vechi

şi copiii resemnați
care-şi caută lumină
sorb ușor din luna plină
măduva de condamnați
la această agonie
o iubire de morfină

muguri zdrențuiți de vânt
se înghesuie-n ruine
şi din neguri parcă vine
raiul iadului meu sfânt


25 februarie 2018, Constanţa

Thursday 1 February 2018

Când luna pare veştedă şi grea


obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veştedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul aţintit în buza porţii

foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veştedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci

nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veştedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog

01 februarie 2018, Constanţa