Rugă pentru cei ca mine

am respectat dorința Creatorului

de a-mi iubi aproapele

așa că

atunci când am văzut pe cineva

că suferă mai tare

l-am ucis

30 septembrie 2018, Constanța

Stăpânii

dac-o lumânare se aprinde

pe la miezul nopții ce se-ntinde

pot să deslușesc prin ochii ei

încolțirea florii de polei

și se întorcea cu grijile

ȋntr-un coș de nuiele

rupte din mijlocul curții cu stele

își sufleca mânecile

pentru apa rece-a fântânii

din care dădea de băut

tuturor copiilor lunii

dacă se aprinde-o lumânare

în același semn de întrebare

pot și eu să scutur de ruine

marginile nopții cristaline

poate undeva lângă o treaptă

luna plină veșnic o așteaptă

și apoi pleca departe cu grijile

ȋntr-un coș de papură subțire

până își veneau în fire

copiii rămași lângă fântâna de stele

toți se-ntrebau unde este

apa rece-a fântânii

dar nimeni nu-ntorcea privirea

înspre iedera din care

înmugureau stăpânii

4 martie – 27 septembrie 2018, Constanța

Ȋntr-o după-amiază oarecare

istoriile se scriu

lângă sobe de teracotă

și mese goale de lemn

ca un îndemn

care perpetuează

amiază după amiază

se scriu pentru a fi citite

pe ascuns

de cei care n-au nevoie să ceară

dreptul de a cânta la chitară

e de ajuns

pentru a trece mai departe

ȋntr-o după-amiază oarecare

când liniștea din jurul tău

devine semn de întrebare

26 septembrie 2018, Constanța

Reverie

se șterge pământul de ochii mei

și se-așază la masă

își taie liniștit o felie din copii

o întinde pe un fel de pâine

închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune

apoi, cu un tăciune,

se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește

el doar așa primește

istoria nefericiților îngropați cu scandal

după o noapte și-o zi la spital

6 octombrie 2016 – 25 septembrie 2018, Constanța

Traseul propagandei nemțești

să desenăm împreună traseul

propagandei nemțești

și apoi să lăsăm în paragină sticla

fărîma de sticlă din ochiul minții

mi-am întrebat părinții

cum e să respiri gaz lacrimogen

e ca o iubire venită de-aiurea

un fel de sindrom suedez

reiterez

desenul traseului propagandistic

ar trebui executat cu două mîini stîngi

într-un fel aforistic

într-un fel care te face să plîngi

și-apoi s-o-ntrebăm pe Angela

despre bănci de organe

organe trimise pe lună

în dumnezeii lor de lampioane

sau pur și simplu să lăsăm în paragină sticla

fărîma de sticlă din ochiul minții

ca mai apoi să avem motiv

să ne întrebăm părinții

despre cum se dansează în pielea goală

pentru cazanele cu smoală

din care poți face săpun și alte nemernicii utile

care acum se dau democraților

pentru un pumn de vopsea aruncat pe steaguri

în schimbul unui pumn de pastile

30 august – 25 septembrie 2018, Constanța

Ȋntr-o noapte

mă-nțeapă lumina cu bolduri amare

o lună ursuză, de peste hotare,

mă-ngână de sus

și ceasul dislexic

m-arată pe mine

mimetic mă-ngână

tâmpit și neghiob

îmi dă peste mână

mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ

în umbra de lună

în dâra de vânt

mă-nțeapă lumina cu ace de os

din pietre, sulfina târăște pe jos

drumul de abur

drumul murdar

din ochiul de fagur și pasul amar

6 mai 2017 – 25 septembrie 2018, Constanța

Îmbuteliem papilele gustative ale îndoielii

am tatonat puțin terenul celor privilegiați

până când s-au prins

că mă jucam cuminte

cu sfori despre care

nu prea se știa înainte

am acceptat pauzele dintre două înghițituri

crezând cu tărie că se pot drege

dar degeaba

trebuia să înșurubez dopuri de plută

până uitam de mișcarea de revoluție

persecuție!

mi-am zis și am plecat

în acel spațiu terestru

care seamănă cu un hambar

pentru oameni de pâine

unii îl numesc „acasă”

eu doar mă bucur că este

și pentru ziua de mâine

24 septembrie 2018, Constanța

Alunecăm pe mochete obscene

vom muri

și nu vom ști

de toate câte s-au mai întâmplat

și-au tulburat

apele deja prea tulburate

a trăi –

o mare nedreptate

o povară cruntă

ori o boală

da!

pledez cu ochii-nchiși

pentru pedeapsa capitală

de a trăi mai mult decât suporți

sunt morți

cei de care vag ne amintim

când se mai întâmplă să citim

deci,

să murim!

dar să murim decent și cât se poate

a trăi – o mare nedreptate

scrieți voi ce vreți în testament

21 septembrie 2018, Constanța

Îmi spuneai relaxat să te uit conștient

palmele care-au lăsat urme pe uși

au fost cândva cărăbuși

pe care îi coloram cu guașe diluate

și așa, pe nerăsuflate,

îi trimiteam pe acele poduri de gheață

din Atlantida

și nu făceau față

alunecau ca proștii la intrare-n oraș

iar cactușii îi luau pe făraș

în eventualitatea în care, desigur,

s-ar fi dezmeticit

și ar fi revenit

pe ușile care se-nchid repetat

nu dintr-un motiv anume

ci de la palmele care

s-au întâmplat

16 martie 2017 – 21 septembrie 2018, Constanța

Suflete caraghioase lângă balustradă

în toate formele distincte

urăsc iubirea care minte

și cere dinte pentru dinte

urăsc iubirea cu dobândă

care se vinde la secundă

ca o prostituată scundă

în toate formele distincte

iubirea-mi iese dinainte

și fără nicio rugăminte

o-mpăturesc la sân cuminte

11 martie 2017 – 21 septembrie 2018, Constanța

Când m-am hotărât să cercetez infinitul

palme grunjoase

pe umerii ei

și toate-acele nume de femei

care-ntrebau despre nimic

sau măsurau incandescența

becurilor din bordel

era și el

cumva la fel de plictisit

tot încerca asocieri

cu o-ntâmplare elocventă

ții minte cum ne-am întâlnit?

normal că nu

cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă

era o văduvă bolnavă

care avea în loc de cecuri

incandescența unor becuri

10-21 septembrie 2018, Constanța

Amănunte

cine-ndrăznește să-mi explice

traiectoria lunii care-a uitat

să se ridice

pe dealuri bătute în cuie

ea doarme lângă sâmburele de gutuie

și din odihna ei înțeleg

așezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi

amestecate cu oase și noroi

să n-o deranjăm din această latență

nimic anormal

are și luna dreptul suprem

la o frumoasă demență

18-19 septembrie 2018, Constanța

Cerneala celor deprimați

„hulubi se cuibăresc în clopote de nuntă

și doamne! ce păcat când nimeni nu-i ascultă

iubito, lumânarea se stinge pe obraz

mă sting și eu, iubito, aici în Alcatraz”

nu știu ce a înțeles ea

din această telegramă

dar a ales conștient

să nu mai fie mamă

10-19 septembrie 2018, Constanța

Sacrilegiul picioarelor batante

diminețile noastre albastre și tulburi

cărămizile-n ploaie

ruginite de sâmburi

și otravă pe zid

zidul pus între noi

deficitul iubirii-mpărțite la doi

bate-n poartă sinistru o femeie vulgară

casa parcă se-ndoaie

sub efigii de ceară

și otravă pe zid

zidul pus între case

deficitul iubirii-n mormane de oase

bate-n poartă sinistru o femeie străină

părul negru își taie

se ridică tulpină

și otravă pe zid

zidul pus închisoare

deficitul iubirii-ntre două topoare

bate-n poartă sinistru o femeie de lemn

prin hârtii și noroaie

negreșit pune semn

și otravă pe zid

zidul pus înclinat

deficitul iubirii care nici n-a contat

6-19 septembrie 2018, Constanța

Două clipe

trebuie să înțelegeți

și să acceptați

toată această contemporaneitate

ne împuținează așteptările

schilodește amintirea

și prin forfecarea celor sfinți

o clipă ajunge la noi

și alta

nicăieri

7 iunie 2017 – 19 septembrie 2018, Constanța

O glumă descoperită la macroscop

de ce am tendința să vorbesc la per tu

cu ființe bipede ce nu știu să scrie?

tot circul acesta necesită-n grabă

o altă filosofie

dumneavoastră, stimabile,

sunteți deștept

cît timp vi se zbate puțin ochiul drept

nu, nu vă jignesc!

dimpotrivă, chiar nu!

dar cred că sunt mult prea măruntă

și limba mea cruntă

refuză tendința de a vorbi

la per tu

dumneavoastră, probabil,

priviți cum mă-nclin

perspectiva e alta

parol! doar leșin

chapeau!

dumneavoastră nu sunteți prost

doar de-a dreptul cretin

16 septembrie 2018, Constanța

Folosind urmele roșii

este ciudat cum nu trebuie să faci nimic

pentru ca petalele cireșului

să ajungă

pe șotronul copiilor străzii

nu clipi

de prea multe ori

te întrebi

dacă nu cumva

chiar ei au căzut de acolo

de unde?

și anotimpul negru îți răspunde...

15 septembrie 2018, Constanța

Ca să știți

Dumnezeu

când s-a împreunat cu diavolul

a născut un profet

care a-nceput să propovăduiască

despre bibliile îngropate

sub moaștele Paraschivei

și de-atunci

semnul sfintei cruci

se bate invers

10 septembrie 2018, Constanța

La margini de seară cânta o vioară

privește

fluturii care duc iarna pe umeri

și noi

într-un altar de frunze moarte

deschidem porțile cărții

avem ce-avem cu morții

dar nu cu moartea

ne va ține de cald

iar fluturilor le va fi dor

de ghilotină

3 septembrie 2016 – 9 septembrie 2018, Constanța

Mecanismul haotic al umărului de care vorbeai

suferiți, proștilor!

că doar așa veți ajunge la suferința divină

primiți cu brațele deschise

crucea are nevoie de anvergura lor

pentru a sta în picioare

este scris de mii de ani

cum

și de ce

și pentru cine

și cît

rugați-vă

să vă ia suferința înapoi

jocul de-a baba oarba cu Dumnezeu

este o îndeletnicire continuă

suferiți, proștilor!

acceptați

dar măcar nu vă mai rugați

să vă ia suferința înapoi

7 septembrie 2018, Constanța

Liniştea dinaintea apocalipsei

Încă aud ecoul vechi şi trist

În peştera din munţi de ametist,

Acolo unde jaspul se mai coace

Sub iarna învelită de cojoace.

Întinsă pe bezmeticele maluri

Ale pârâului, ce sapă-n valuri-valuri,

Ating cu vârful degetului stâng

Imaginea oglinzii-n care plâng.

Mă-ntreb dacă în casa mea de-acum

Doar liniştea îşi mai croieşte drum;

Pârâul parcă-a stat şi meditează

Cu tot cu trupul meu, ce balansează.

Incendiile toate ard mocnit

Pe munţii-mpăduriţi cu afanit

Şi ciutele mă caută-nfierat

La ora-n care ceasul mi-a sunat.

Se stinge lumea verde şi banală.

Apatic, în pârâu, se toarnă smoală,

Iar noaptea îşi dă soarele deoparte;

Apatic gust şi eu din viaţă-moarte.

16 septembrie 2016 – 4 septembrie 2018, Constanţa