Follow me on FB

Sunday 30 December 2018

Habar nu avem de zambilele unuia în tăcere


acum se lasă noaptea
pe chipul tău străin
o, Doamne, cât de singur
este paharul plin

și câte se întâmplă
deodată-n ochii mei
o toamnă fără cruce
în sânge de femei

m-aplec spre rugăciune
dar știu că sunt sărac
atât cât noaptea ține
cuvintele îmi tac

din pasărea de tablă
am smuls un vis frumos
ceva despre iubire
un vis întors pe dos

o noapte cât o moarte
și gust din ea puțin
o, Doamne, cât de singur
este paharul plin
o, Doamne, cât de singur
e chipul tău străin


26-30 decembrie 2018, Constanța

Înțelegeri cu limită


cu o palmă de Matildă
am șters praful actelor
și din lumea artelor
am extras o pildă

fără vreo dificultate
ori minimă știință
fără trebuință
ori când stăm pe spate

punem limită la sânge
când și când mai des
și deși noi n-am ales
nimeni nu ne plânge

nici nu ne aude clar
când ajungem iesle
dar din vârful unei tesle
punem la dosar

câteva idei și legi
fără trebuință
dar cu minimă știință

viață!
înțelegi?


30 decembrie 2018, Constanța

Friday 28 December 2018

Mama


Mama se-ntoarce-n inima stelei
și are valuri în loc de brațe
de tine să lași copiii s-agațe
năvoade cu pești
și scoici nelumești
ce-ascund o poveste-a păpușii din ațe

lunecă barca unui pescar
pe sub o lună vie și lentă
Mama îmi pare foarte absentă
la întâlnirea
cu nemurirea
scoicii rămase pe-o frunză de-mentă

ne întâlnim pe furiș cu o zână
pe care nimeni n-o bagă în seamă
dar ea ne cheamă și ne tot cheamă
la întâlnirea
cu amintirea
chipului veșnic al mărilor, Mamă


28 decembrie 2018, Constanța

Thursday 27 December 2018

Cade floarea de zăpadă


zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu


27 decembrie 2018, Constanța

Wednesday 26 December 2018

Istoria iubirii permanente


pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față

o multitudine de-angajamente
se-agață de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc și tu nu pleci

pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuți de-o viață
și eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu și prefață

am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare

cu Dumnezeu am pus atunci pariu
că tu rămâi femeie-ntre femei
dar tu cu un sigiliu auriu
ai condamnat la moarte porumbei


26 decembrie 2018, Constanța

Sunday 23 December 2018

Un ghem trântit în garnizoană


să știți că și ateii au ceva de spus
mai ales atunci când se uită-n sus
și-așteaptă răspunsuri venite
din alte galaxii
un fel de mărturii

pe care treptat
le vor trece de-a latul unei hârtii
și-o vor păstra în buzunarul de la piept
ori sub o pernă pe care încearcă
s-adoarmă
atunci când becul pâlpâie defect
într-o minusculă cazarmă

din care fug speriați
după ce se privesc în oglindă

se-ascund în biblioteci
și zâmbesc

dar cine să se prindă?


23 decembrie 2018, Constanța

Viscol într-o Luni


s-a pornit viscol într-o Luni
și oameni buni
au dat pe trotuare cu leșie pentru cheaguri
s-au chircit pe praguri
la intrare în Catedrală
decupând steaguri
căzând la-nvoială
cu imnul care nu a fost imn niciodată
pentru o țară aparent deșteptată

viscolul sufla din viscolul altui viscol
până obosea
într-o pată de vopsea
care prindea treptat pojghiță de sânge
din glonțul care
până și astăzi
ne-ajunge


18-23 decembrie 2018, Constanța

18 decembrie 1989 (Luni) – revoluționarii sunt uciși pe scările Catedralei din Timișoara, în timp ce cântă „Deșteaptă-te, române!”, pe atunci „Un răsunet”.

Ornamentală


dacă în zilele de Marți
bei cafea
să îți aduci aminte că undeva
într-un secol trecut
nu foarte departe
cineva se golea de ziuă de noapte
apoi aștepta
sperând că va veni altcineva și îl spală
de urmele de smoală
care se potriveau foarte bine
cu zidurile acelei uzine
în care intrai pentru pâine și sare
din care ieșeai pe alte picioare
și sperai la
o candelă ornamentală
sau măcar la o schimbare totală
care să nu degenereze treizeci de ani mai târziu

într-o boală mentală


18-23 decembrie 2018, Constanța

19 decembrie 1989 (Marți) – a patra zi de proteste la Timișoara. Muncitorii de la Elba declanșează greva.

Saturday 22 December 2018

Lipsesc scheletele isterice din debara

dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalță o pană de vultur

caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găsește
ochiul închis într-un pește

peștele-mi șade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă

o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar

vulturii toți pe o cracă îmi stau
așa că m-aplec și o beau


22 decembrie 2018, Constanța

Pelerinaj

am fost posedată de diavol pentru mai mult timp
comunismul mi se părea insuficient
așa că le spuneam pruncilor
să tacă în pântecul doamnelor de consum

acum
când redacțiile zornăie de candelabre soioase
când furnicile calcă-n picioare vestoane
paltoane cu poalele roase
ibrahimii se tocmesc pentru o sută de votcă de ghimbir
și ibovnicele se crucesc la asemenea chilipir

am fost posedată de diavol suficient
încât să forțez măicuțele să avorteze violent

vă mulțumesc pentru atenție
doar așa mă pot manifesta

în detenție

23 august Hațeg, Prislop – 22 decembrie 2018, Constanța

Vin


lacrima ta lucrează pământul
mijlocul tău se-ntâmplă cu vântul

sunt viu şi eşti vie prin tine tot vin
curge spre mine paharul ce-n chin

se-ntoarce pe dos de-amarul amar
eşti vie eu vin apar şi dispar

bea draga mea bea şi-apoi plânge
Maria cu ochii de noapte şi sânge

beau fără tine suntem tăcuţi
în lacrima-cursă de îngerii muţi

beau dragul meu beau şi-apoi plâng
Mariile nopţii cu sângele frâng

pâinea din pântec eu beau fără tine
sunt vie eşti viu şi vina tot vine

3 mai 2017 – 22 decembrie 2018, Constanţa

Friday 21 December 2018

Pâine, sânge și sare


cu liniștea lui în sandale de piatră
soldatul se-ntoarce la vatră
despoaie un drac
se-mbracă în frac
şi noaptea din urmă îl latră
aproape de pâine şi sare
cu sânge le dă de mâncare
acelora care doar vag
atârnă cu ștreangul de steag

miroase a lupi ce pândesc pe la stână
el doarme de-o zi ȋntr-o rână
despoaie un drac
se-mbracă în frac
şi noaptea din urmă îl mână
aproape de sânge şi sare
și pâine le dă de mâncare
acelora care din dinţi
strângeau să ne fie părinţi

la marginea satului doarme pustiul
soldatul își caută fiul
un înger despoaie
cu sânge-l înmoaie
şi noaptea din urmă-l îmbracă
în straie de viață săracă
și sare le dă de mâncare
acelora care demult
au fost şi acum nu mai sunt


27 octombrie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa

Despre copiii care mușcă


prin nașterea mea absolut întâmplătoare
am evitat o bună perioadă
în care toți șopteau pe stradă
ori pe la colțuri, în tramvaie

nefericiții mei părinți
se-obișnuiau printre gunoaie
n-aveau ce face

bună-ar fi o ploaie!

cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp
sau să împușc acest nemernic

pesemne niște văduve
au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea
ȋntr-un pomelnic


24 septembrie – 21 decembrie 2018, Constanța

Păpuşa din stânga

păpuşile aliniate
de-a lungul patului
tremură de-atâta noapte

le înfăşor în panglici verzi
decolorate
iar ele, scălâmbăindu-se,
chicotesc la lună

cu una vorbesc mai mereu

îi scrijelesc ochii până la frunte
şi o sărut pe obrazul stâng

mâna mea dreaptă
o înroşeşte
până se cojeşte
şi tata îmi cântă
dintr-o balalaikă
atunci când plâng
şi mă strâng
lângă perna pe care doarme
matrioşca


9 martie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa

Toţi avem o Evă-n sânge

are gura căscată a moarte
şi buza înfiptă în maci

pe o muchie de zar
dracul râde ca un apucat
m-a căutat,
ţopăind de pe un picior
pe altul

mâine vrea să ne-ntrecem
în cele lumeşti
iar claia asta de păr
tunsă până la sânge
va ţine de cald cuiului
înfipt în mâna stângă

ar învăţa să plângă
dar are gura căscată
a moarte
şi noaptea-i curge din păr
pe coaja de măr
din care-au mușcat toate Evele

nesătule de poama
ce vor să fie


9 martie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa

Undeva, pe-nserat


să-i scriem iubirii alt cod
care să nu semene cu nimic
și-apoi să ne blestemăm pe îndelete

când îngerii se-ntrec în piruete
noi dăm vina pe calotele glaciare
care se-ntorc acasă

dar lasă!
e bine și fără noimă să fim
generos mai puțini

nu degeaba există o linie trasă
între șotronul de cartier
și cel de clasă

să rescriem, deci, cu bună știință
o biblie rezonabilă
cu pagini tăiate la colțuri și arse
care se vor întoarse
una câte una, cu grijă

așa cum sinucigașul se-ngrijește
de-o schijă


15 martie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanța

Sunt lumea orbeţilor de pretutindeni

îmi place săgeata
cu vârful teşit
străpunge încet
aproape discret
un trunchi de copac
din sânge cioplit

şi ea
ea se întinde în păcura buzei
o coapsă-mprumută palmelor goale

şi el
el caută frunza din trunchiul de sânge

azi nimeni nu plânge
nici tu
nici orbeţii
zidiţi în pereţii mormântului rece
pe care se-ntinde o iederă albă
şi care se prinde la tine în barbă


15 iulie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa