Cât de frumoasă

Cât de frumoasă eşti, cumva, femeie,

Atunci când mă atingi ca o atee,

Cât de frumos îţi pică părul des

Pe umărul pe care l-ai ales!

Cât de înaltă pari de-aici, de jos,

De unde se dezleagă ce-i frumos,

De unde mă dezleg şi eu, femeie,

Când noaptea ne închide cu o cheie.

Şi cât de verde-i drumul către pat,

Şi cât de verde sunt şi dezlegat

De mâinile femeilor mârşave,

Premisa unor boli atât de grave.

Cât de frumoasă eşti cumva, mereu,

Atunci când te ating ca un ateu,

Cât de înaltă pare umbra ta

Pe umbra mea, închisă undeva.

22 octombrie 2016, Constanţa