Mâna ta miroase-a vară
Ochiul tău, a gând de seară,
Şi-n genunchi, de primăvară,
Înfloreşte-o piatră rară.
Nu-i nici sus, nu e nici jos,
Dar mă taie pân’ la os
Şi nu-mi este de folos,
Când din ea ce-i sec am scos.
Mâna ta, câmp de cicori,
Gândul – drumul pân’ la nori,
Ochiul palid, uneori,
Înfloreşte-n loc de flori.
Nu sunt jos, nu sunt nici sus,
Drum de gânduri m-a tot dus
De la Est pân’ la Apus –
Tot ce-i spus e şi nespus.
3 iulie 2016, Constanţa
No comments:
Post a Comment