Primul Om

Mi s-a destăinuit aseară Primul Om,

Care-a atins pământul din planare,

În zborul său prin vârfuri reci de pom

Şi-a destrămat subit orice-ntrebare.

Şi se făcea din oră ora lungă

A ultimului ceas fără pendul,

Spre minutarul meu dorea s-ajungă,

Dar în oglinda mea simţi-un recul;

Probabil se-ndrepta spre ţărmul tulbur

Al mărilor sinistre de azot,

Probabil dezbrăca de orice murmur

Orice răspuns ce l-aş fi dat. Nu pot

Să-ntorc din zborul lui pe omul care

S-a prăpădit pe drumuri, care duc

La marginea uitării, când vapoare

Se răstignesc pe colţ de cer uituc.

Dacă se-mparte infinitul în trei acte,

Atunci mă-mpart şi eu într-un binom

Şi fiece binom dacă se-mparte,

Mă voi destăinui şi eu Primului Om.

16 septembrie- 26 noiembrie 2016, Constanţa