Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,

Dă-mi motive şi când plouă

Să te scutur de podoabe,

Să fac mieilor cocioabe

Din sprâncenele de ceară,

Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podeţe

Moleşite de blândeţe...

Lună plină, lună plină,

Să-mi sacrifici o virgină,

Care plânge-n umbra ei.

Du-o-n casele cu miei

Să se-aprindă lumânare,

Să mocnească-n desfrânare,

De la ultimul pătrar

Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,

Nopţile n-au nicio vină!

Se aruncă peste mine

Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană

Şi întinde-mi o capcană,

Care să mă-mbrace viu

Cu un sânge auriu,

După care poţi să mori

Şi să mă iveşti din zori.

Lună plină, lună nouă,

Să mă plângă toţi în rouă!

De la ultimul pătrar,

Să mă-ntindă pe altar

Noaptea care ţi-e stăpână,

Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,

Luna vrea

Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,

Luna-i sus

Şi eu tocmai la Apus.

8 noiembrie 2016, Constanţa