Iarnă nucleară

V-am zis că vine iarna nucleară!

Nu vă mai întrebaţi ce s-a-ntâmplat.

Copiii voştri iar o să vă moară

Într-un război total neanunţat.

Obrajii scrijeliţi de lacrimi arse

Cu voi şi doar cu voi se vor opri

Pe feţele părinţilor, întoarse

De palmele fantomelor-copii.

Călcaţi noroiul moale în picioare,

Acolo se mai simte mângâiere.

Călcaţi-vă pe inimi, până doare

Şi până trece totul în tăcere.

Ce mai rămâne e să vă rugaţi.

Şi totuşi, de aici porneşte tot:

Serviţi un dumnezeu ce-l meritaţi

Şi pare că de voi îl doare-n cot.

V-am zis că vine iarna peste voi!

Nu vă mai aplecaţi spre rugăciune.

Mai bine o căraţi ca pe-un război

Spre groapa gropilor de-ngropăciune.

20 aprilie – 11 iunie 2017, Constanţa