Patricid

Vă rog să vă împuţinaţi din mers,

La coadă se aşază doar tâmpiţii

Şi cei care nu ştiu ce sunt iubiţii

Cu plete negre şi obrazul şters.

S-a anunţat o iarnă pedofilă,

Care va strânge-n ea muguri şi flori;

Să-l ignoraţi pe cel ce strigă „Mori!” –

E în sevraj acut de clorofilă.

Să ne imaginăm că suntem fraţi,

Că ne iubim cu toţii-n fel şi chip,

Că facem baie-n groapa cu nisip

Şi acostăm vecinii coloraţi,

Să desenăm cu degetele-n foc

Un ochi, un nas, o gură hămesită

Şi din cenuşă, singura iubită

Să fie-a tuturor, aici, ad-hoc.

Cu barcagiul nimeni să nu plece,

Vă cere ortul dublu, ca un hoţ;

Să fie între noi, deci, un negoţ

Şi să gândim puţin, puţin la rece,

Iar cei ce nu simt sângele fluid

Cum curge pe străduţele-n gunoi,

Să fie judecaţi, ca mai apoi

Să fie acuzaţi de patricid.

25 iunie 2017, Constanţa