Ce au avut cu mine nu mai ştiu,
M-au dus spre târguială ca pe-un miel,
Aproape mort, aproape crud şi viu.
Nici precupeţii nu erau la fel.
I-am întrebat pe drum de căi şi cai.
Tăcuţi, treceau prin botniţă minciuni,
Şopteau la-ntorsături, amarnic, „Hai,
Păşeşte pe jăratec şi tăciuni”
În urma mea creşteau magnolii reci,
Şi gri, şi negre, – tulburi ca un fum.
Şopteau la-ntorsături, amarnic, „Treci,
Pe-aici toţi mieii au un singur drum”
Şi noaptea prelingea stele pe cer
Din carul mic în carul mare. Ger,
Furtună, ploaie deasă, ploaie gri,
Adulmecând toţi mieii vii, aproape vii...
I-am întrebat pe drum de lemn încins
Şi cuie şi trei cruci de-mi pot lăsa.
Aproape de sfârşit, aşa, învins,
Şopteau la-ntorsături povestea mea.
Ce au avut cu mine nu mai ştiu.
Aproape de sfârşit, ce nenoroc
Să-mi fie trupul mort ca unul viu,
Trecând pe drum ca sabia prin foc.
No comments:
Post a Comment