Cale-n dar

Mă retrag într-un exil,

Până-n luna lui april,

Să mă-ntorc la începuturi

Şi să-mi construiesc pe scuturi

Floarea florilor ce scuturi.

Mă retrag în cânt de nai,

Până-n lunile de mai,

Să mă-ntrec în nefirească

Săritură cu o broască –

Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.

Mă retrag în nod de funii,

Până-n luna unei iunii,

Să mă-ntrec în salt de ciutur

Şi în zborul unui flutur,

Când aripa mea i-o flutur.

Mă retrag pe cer, în nor,

Până-n luna lui Cuptor,

Să mă-ntrec în carul mare

Cu cel mic, dar nu ştiu care –

Amândouă, două care.

Mă retrag în calendar,

Până-n luna lui Gustar,

Să-mi pun stelele podoabă,

Să-mi fii rob, eu să-ţi fiu roabă – ;

Cerul cară stele-n roabă.

Din septembre în decembre,

Zile-mi înfloresc pe membre

Şi te-aştept; ai vrea să-mi fii

Pentru noapte, pentru zi,

Felinarul nostru? Zi!

Trece anul, treci şi tu.

Între noi e da şi nu.

De la geam văd cum apare

Valul mării, cât mai mare,

Ce se varsă iar în mare.

Şi e frig, e iarnă grea,

Gerul crapă-n fulgi de nea,

Înăuntru-mi tot mă doare,

Gândul către tine-mi sare

Şi pe rană îmi pun sare.

Plouă des, plouă mărunt;

Luna martie,-n pământ,

Udă floarea de bujor

Din obrajii care dor

De singurătăţi şi dor...

3 septembrie 2016, Constanţa