Dacă noi ne ascundem de lume
Şi apoi ne-ntrebăm unde e,
Poate marea iveşte din spume
Un răspuns întrebării „de ce?”.
Dacă noi aşteptăm primăvara
Mai cuminţi decât anul trecut,
Poate-atunci ne vom fi însăşi gara
Amintirilor de început.
Între noi, firul vieţii de-argint
Se desprinde din unul spre altul,
Chiar de ştiu că mă minţi şi te mint,
Numai noi înspre noi ne ştim saltul.
Într-un ghem de lumină m-aşez
La genunchiul tău plin de dureri
Şi din tine îmi fac doar un crez
Pentru mâine, din azi şi din ieri.
Într-o linişte cu împrumut,
Se-nfiripă tăcerea în doi;
Amintirile de început
Ne aduc din iubire-napoi.
No comments:
Post a Comment