păpuşile aliniate
de-a lungul patului
tremură de-atâta noapte
le înfăşor în panglici verzi
decolorate
iar ele, scălâmbăindu-se,
chicotesc la lună
cu una vorbesc mai mereu
îi scrijelesc ochii până la frunte
şi o sărut pe obrazul stâng
mâna mea dreaptă
o înroşeşte
până se cojeşte
şi tata îmi cântă
dintr-o balalaikă
atunci când plâng
şi mă strâng
lângă perna pe care doarme
matrioşca
9 martie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa
No comments:
Post a Comment