corpul
îmi va face viermi
doar
sufletul
ce-aruncă
ierni
va
mai răzbi ca o săgeată înghețată
prin
tot ce-am fost odată
mâna
ta șezând pe pieptul meu
o
busolă pentru Dumnezeu
număr
fericiri din șapte-n șapte
caut
să-mi adun dinții de lapte
într-un
sufertaș în care-a fost
ghemuit
copilul
care ține post
șapte
licurici dacă întreabă
cum
de focul stins a ars mocnit
spune-i
doar că luna s-a grăbit
spune-i
despre noi plecând în grabă
unde?
unde
mergem hotărât?
doamne,
dacă dincolo e rece și urât?
Dumnezeu
a reușit să mă convingă
în
buzunarul de la piept
mi-am
pus vreo patru mere
și-o
oglindă...
30
iulie 2016 – 14 decembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment