Follow me on FB

Friday 21 December 2018

Sunt lumea orbeţilor de pretutindeni

îmi place săgeata
cu vârful teşit
străpunge încet
aproape discret
un trunchi de copac
din sânge cioplit

şi ea
ea se întinde în păcura buzei
o coapsă-mprumută palmelor goale

şi el
el caută frunza din trunchiul de sânge

azi nimeni nu plânge
nici tu
nici orbeţii
zidiţi în pereţii mormântului rece
pe care se-ntinde o iederă albă
şi care se prinde la tine în barbă


15 iulie 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa

No comments:

Post a Comment