Ce nemernică eşti, noapte,
Cu fir galben prins în lună
Şi cu limba mătrăgună
Între buzele răscoapte.
Mai subţire ca o liră
Şi mai unsă ca un zeu.
Cine? Tu! Doar n-oi fi eu,
Uite luna cum respiră!
Galopează căpriorii
Pînă dincolo de șuier
Şi mă-nchizi adînc în fluier.
Cine? Tu! N-or fi cocorii!
Noapte, vine-o babă veche,
Pare-se că-i zîna bună.
Cine? Eu! Doar eu sunt lună
Cînd mă spînzuri de ureche.
Mare lină şi docilă
Mi se-aşterne-mpăturit.
Noapte, sincer te-am iubit
Ca pe-o crîncenă pastilă.
Şi s-au dus o iarnă, trei,
Poate nouă ni se pare,
Noaptea sare şi răsare.
Ce nemernici dumnezei!
26 aprilie 2017 – 5 decembrie 2018, Constanţa
No comments:
Post a Comment