Se tem cocorii de-orizonturi drepte,
Se tem copiii de un zmeu înalt,
Se tem părinţii. Cine să-i aştepte,
Cu mîna-ntinsă către celălalt?
Atît a fost! Un episod tîmpit
Din viaţa patrupedelor terestre,
Cu botul sîngerat şi umezit,
Se scurg în ploaia verzilor ferestre.
Şi urci cu fiecare pe un deal,
Ca mai apoi să-ncerci să îl cobori
În mijlocul pămîntului real,
Unde nu suntem decît muritori.
Și tîrîi umbra netedă și albă
Ca pe un sac din care nu mai ai
Puterea să-ţi apropii pînă-n barbă
Femeile cu părul lor bălai.
Eşti mîine, şi eşti azi, şi eşti mereu,
De cînd te-ai întrebat, copilul meu,
Un lup fără un ochi în lună plină,
Un surd ce-ngînă veșnic în surdină
Un fel de-apocaliptic Dumnezeu.
9 aprilie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa
No comments:
Post a Comment