„rămâi
ce-ai fost
o
poetă cu un rost
o
clasică ȋntr-o zi de post”
nu,
i-am spus eu
gândind
la Dumnezeu
rămân
păcătoasa arhetipală
cu sângele
care îmi curge șiroaie
pe
lacrimile munților
ce
seamănă a ploaie
sau
a râuri venite în căutare
de
stânci
pentru
a zăbovi la căpătâiul
unei
nopți adânci
câte
lupoaice au rămas în viață?
una!
i-am spus
și
aceea se numește „dimineață”
1
decembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment