Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea primei seri de mai
Şi tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.
În tropotele mânjilor bălai
Rotea câte o umbră de cocor,
De mama şi acum îi este dor
Cum stăruie în prispa dinspre Rai.
Vom pune după sobă asfinţit
Şi-n urma lui, albinele-nfoiate
Se vor agoniza la nesfârşit,
Până ce vom opri din neoprit,
Pe lângă trei pahare-ndoliate,
Această ascultare ce-am hrănit.
