cu liniștea lui în sandale de piatră
soldatul se-ntoarce la vatră
despoaie un drac
se-mbracă în frac
şi noaptea din urmă îl latră
aproape de pâine şi sare
cu sânge le dă de mâncare
acelora care doar vag
atârnă cu ștreangul de steag
miroase a lupi ce pândesc pe la stână
el doarme de-o zi ȋntr-o rână
despoaie un drac
se-mbracă în frac
şi noaptea din urmă îl mână
aproape de sânge şi sare
și pâine le dă de mâncare
acelora care din dinţi
strângeau să ne fie părinţi
la marginea satului doarme pustiul
soldatul își caută fiul
un înger despoaie
cu sânge-l înmoaie
şi noaptea din urmă-l îmbracă
în straie de viață săracă
și sare le dă de mâncare
acelora care demult
au fost şi acum nu mai sunt
