Pelerinaj

am fost posedată de diavol pentru mai mult timp

comunismul mi se părea insuficient

așa că le spuneam pruncilor

să tacă în pântecul doamnelor de consum

acum

când redacțiile zornăie de candelabre soioase

când furnicile calcă-n picioare vestoane

paltoane cu poalele roase

ibrahimii se tocmesc pentru o sută de votcă de ghimbir

și ibovnicele se crucesc la asemenea chilipir

am fost posedată de diavol suficient

încât să forțez măicuțele să avorteze violent

vă mulțumesc pentru atenție

doar așa mă pot manifesta

în detenție

23 august Hațeg, Prislop – 22 decembrie 2018, Constanța

Pelerinaj la casa de lemn

Eu nici cu mine însămi nu mă mai înţeleg;

Se poate să devin o parte din întreg.

Mi-e teamă de livada în care creşte pomu’

Cu ramura plecată, până pe vârful Omu.

Mi-e teamă de câmpia atât de colosală,

Pe care calcă talpa unei femei-vestală,

Mi-e teamă de pârâul ce curge între noi,

Când un copac ciopleşte o plută pentru doi.

Mi-e teamă de podişul pe care, într-un bolţ,

Atârnă o petală din florile de colţ,

Mi-e teamă şi de mine, mi-e teamă şi de luncă,

Mi-e teamă că la tine pe tâmpla ta m-aruncă.

Ai mii şi mii de flori pe coate şi genunchi

Şi-n fiecare an mai creşte un mănunchi,

Am mii şi mii de frunze, petale şi tulpini

Şi alte mii de vreascuri şi tot atâţia spini.

Eu nici cu mine însămi nu mă mai înţeleg –

Femeia de câmpie, bărbatul sacrileg

Se ţin de-ncheieturi şi nimeni nu-i ajută,

Când limita-i împinge, în noapte, pe o plută.

23 iulie 2016, Constanţa