Cârligele se înghit firesc

dificil să locuiești

pe genunchii dracului

linia melodică a oaselor sfinte

ajunge până pe fundul sacului

din care alegi o libelulă cuminte

îi smulgi o aripă

imiți o pendulă

strângi bine din dinți

te-ntorci în celulă

apoi faci risipă de prafuri, otrăvuri

te-nvârţi pe călcâie

pe cârpe și cuie

până te-nveți cu unduirea apelor

cu albul din săbii

vine un fulg

de la stânga la dreapta

luminile curg

3 februarie 2019, Constanța

Firesc sedus

Când truda unei aripi sure

Mă trage-n jos, înspre pământ,

Tu, dragoste, te faci pădure

Și mă-mpletești într-un cuvânt.

Când naltul frunții reci asudă

De pași pierduți pe vechi cărări,

Tu, dragoste, prefaci din ciudă

Un areal de dezmierdări.

Când vocea pare că se pierde

Din trup ce-mi șade nefăptură,

Tu, dragoste, din tot ce-i verde,

Mă reclădești, iar, în natură.

Și când din toate mă destramă

Și neputință, și alean,

Tu dragoste, te faci năframă,

Pe capul orei din cadran.

Ești fanion de mântuire

A sufletului chinuit,

În viața însăși, rostuire

A tot ce-mi este cuvenit.

9 iunie 2016, Constanța