Nedrept

Balastul acesta-l cărăm către moarte,

Mai bine să-mi puneţi ştreangul de gât,

Eu ştiu să trăiesc doar o viaţă şi-atât,

Chiar dacă sfârşitul nu e ca la carte.

Detaliile voastre se-ascund în cadavre.

Nu-mi pasă de sacul ce mi l-aţi legat

De glezna bătrână, ce mi-a tremurat.

Pomana e scurtă şi fără palavre.

Mai bine să puneţi o treaptă în plus,

Ca tinerii noştri, ce vin într-o turmă,

Să nu ne înjure, uitându-se-n urmă,

Că ei sunt nimicuri şi noi foarte sus.

Mâncare le-aţi dat? Vai, hrana e sfântă

Şi-i creşte în oameni cu pas apăsat.

De mine vă pasă? Eu am mâncat.

E vremea să stăm cât ei ne cuvântă.

Sau poate e vremea războiului rece

Şi nu mai e timp pentru nimeni ca noi,

De-aceea murim, că e veşnic război,

Şi noi îi gonim. E mai bine să plece,

Să caute sensul bătăii în piept,

Să-ncalece lumea cu tot cu lumină.

Când până şi viaţa ce-o vor e străină,

Ce-i drept pentru noi pentru ei e nedrept.

11 iunie 2017, Constanţa