nisipul
mi se-oferă ca răspuns
în
fiecare zi
când
apusul alunecă molcom în ape
când
scoicile se-ncumetă
să își
dezgroape
casele
țestoaselor greoaie
ca
stropii reci de ploaie
care
se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile
dinspre miazăzi
camere
abandonate
ori
balansoare ruginite care tac
în
parcuri părăsite și uitate
felinarele
aprinse ca năluci
la
pragul caselor în care
nu
ai putere să te duci
istoria
mileniului de probă
care-a
căzut din cărți
le-am
scuturat de praf
de
galbenul ruginii
ne
mint apocalipticii rușinii
noi
știm
când
pasul celor care lasă urme
se-oprește
pentru câte o cupolă
închidem
ochii și visăm
cum
pe sub podul care-și cară singur piatra
trecea
odată molcom o gondolă
19
octombrie 2017 – 19 ianuarie 2019, Constanța
No comments:
Post a Comment