pe
un peron ticsit cu amintiri
au
zăbovit doi porumbei de ceață
și
eu ca martor la nenorociri
te-am
deslușit cu umbrele pe față
o
multitudine de-angajamente
se-agață
de locomotive reci
istoria
iubirii permanente
atunci
când eu mă-ntorc și tu nu pleci
pe
un peron ticsit cu amintiri
au
zăbovit necunoscuți de-o viață
și
eu pândit de vechi nenorociri
m-am
regăsit în titlu și prefață
am
alergat năuc la edituri
pledând
pentru legitimă-apărare
din
toate m-am ales doar cu frânturi
pe
tine te-am zidit în fiecare
cu
Dumnezeu am pus atunci pariu
că
tu rămâi femeie-ntre femei
dar
tu cu un sigiliu auriu
ai
condamnat la moarte porumbei
26
decembrie 2018, Constanța
