Temeliile se ridică la miezul nopţii

în curtea unui dumnezeu oarecare

se ceartă până la ultima suflare

doi îngeri neputincioşi

poartă belciugele-n copite de fum

apoi îşi fac drum

spre zăbreaua care dă

înspre patul de scrum

vârcolacii îmi ţin streaşina vie

aşa că nu-mi spune mie

că nici rugăciunea

ori îngropăciunea

nu ar potrivi mai bine femeia

dezgolită de aburii nopţii

cu un genunchi în măgura porţii

de acolo se văd casele

mai albe ca oasele

şi-n toată această tocmeală

aprigă, rece şi cruntă

ele sunt gata de nuntă

eu le ascult cum cuvântă

despre toată această trecere

fragilă

fragilă

măruntă

18 august 2017 – 21 decembrie 2018, Constanţa

Grijă de noapte

eu încă mai cred în femeia stângace

cu sufletul ghem

cu inima ace

pe care cu grijă de noapte-l desface

şi țese o pânză

o pânză de foc

pe care o-ncinge mereu la mijloc

eu încă mai cred în femeia de-o zi

cu sufletul strâmb

cu inima gri

pe care cu grijă de noapte-l îndreaptă

cu limbă de moarte

o moarte ce-aşteaptă

ca ea să-şi revendice dreptul în carte

eu încă mai cred în femeia-tăceri

cu sufletul orb

cu urme de ieri

pe care cu grijă de noapte le trece

pe umărul lui

şi pe buza lui rece

ca ea să rămână, ca el să nu plece

eu încă mai cred că există femei

iar toate se-ascund

şi mor prea curând

din toate rămâne

cumva

umbra ei

7 martie – 16 decembrie 2018, Constanţa

Numai noaptea ştiu de tine

Ce nemernică eşti, noapte,

Cu fir galben prins în lună

Şi cu limba mătrăgună

Între buzele răscoapte.

Mai subţire ca o liră

Şi mai unsă ca un zeu.

Cine? Tu! Doar n-oi fi eu,

Uite luna cum respiră!

Galopează căpriorii

Pînă dincolo de șuier

Şi mă-nchizi adînc în fluier.

Cine? Tu! N-or fi cocorii!

Noapte, vine-o babă veche,

Pare-se că-i zîna bună.

Cine? Eu! Doar eu sunt lună

Cînd mă spînzuri de ureche.

Mare lină şi docilă

Mi se-aşterne-mpăturit.

Noapte, sincer te-am iubit

Ca pe-o crîncenă pastilă.

Şi s-au dus o iarnă, trei,

Poate nouă ni se pare,

Noaptea sare şi răsare.

Ce nemernici dumnezei!

26 aprilie 2017 – 5 decembrie 2018, Constanţa

Între nopți

mâine o să beau cucută

cu-o diavoliță slută

iar spre seară

o mioară

o să-mi cânte din vioară

mamă unde mă mai duci

printre draci printre năluci

tata moare

și mă doare

chinga zmeului călare

astăzi mă ascultă vântul

mâine poate și pământul

și vuiește

ochi de pește

când gerul se domolește

mâine o să beau pelin

stors în buza unui crin

astăzi vântul

și pământul

îmi adună tot cuvântul

9 aprilie 2017 – 11 noiembrie 2018, Constanța

Ȋntr-o noapte

mă-nțeapă lumina cu bolduri amare

o lună ursuză, de peste hotare,

mă-ngână de sus

și ceasul dislexic

m-arată pe mine

mimetic mă-ngână

tâmpit și neghiob

îmi dă peste mână

mă dau în scrânciob

ne dăm împreună cu ochii-n pământ

în umbra de lună

în dâra de vânt

mă-nțeapă lumina cu ace de os

din pietre, sulfina târăște pe jos

drumul de abur

drumul murdar

din ochiul de fagur și pasul amar

6 mai 2017 – 25 septembrie 2018, Constanța

Ultima noapte

Tenebra morţii-n prag de toamnă

Îşi pregăteşte sarcofag

Şi frunze ruginii îndeamnă

La simfonii pe un drumeag,

Pe care viaţa mea înseamnă

Mai mult decât un pas pribeag.

Mă pregătesc de-un cancer veşnic

Al râului ce-a sfredelit,

Puternicindu-se temeinic

În miezurile de granit,

Sub luna sobră, ca un sfetnic

La-mpărăţii de mezolit.

Eu de pe-o margine pe alta

Am construit un pod de nuc,

Mi-am aruncat în ape dalta

Şi strălucea-ntr-un nor uituc,

Desprins de luciu-n care balta

Adăpostea un cuib de cuc.

Aud ecou de mocăniţă,

Venind agale dinspre munţi,

Aud şi râsul de fetiţă,

Născută din părinţi cărunţi

Şi-n inima de prepeliţă

Se mai sărută două punţi:

Pe una trece, în fanfare,

Secunda orei ce mă-ntrece,

Sfidând pendule, calendare,

Cu timpul ei atât de rece,

Pierzându-mă în fiecare...

Pe alta nimeni nu mai trece!

15 august - 18 septembrie 2016, Constanţa

În noaptea adâncă

Mai sunt câţiva fideli trecutului,

Aşa cum sabia-i fidelă scutului

Şi ne îndrăgostim de toamna rece,

De umbra teiului sau umbra nucului;

Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri

Şi se aude vag ecoul cucului,

Toţi pădurarii-şi cară lemne-n casă,

Doar lupii se aşază-n jurul focului.

*

Plânge şi muntele, plânge câmpia,

Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,

Plânge salcâmul şi ciocârlia,

În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

Plânge mioara, plânge şi lupul,

Apoi gura nopţii, hulpav, îi mănâncă,

Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,

În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

8-10 septembrie 2016, Constanţa

Rondul de noapte

Noaptea e un sfetnic bun.

Pe sub frunza de alun,

Închid ochii, luna-i lună,

Ferecată-ntr-o alună;

Mă întreb şi mă supun

Dimineţii din ajun,

Tălmăcită-n soare brun;

Dar eu ştiu că luna-i lună.

Noaptea e un sfetnic bun.

La momentul oportun,

Toate-n mine parcă spun

Să mă ţin de semilună

Şi când luna este lună,

Pe sub frunze mă cunun.

Noaptea e un sfetnic bun.

20 iulie 2016, Constanţa