Aşa cum sabia-i fidelă scutului
Şi ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;
Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Şi se aude vag ecoul cucului,
Toţi pădurarii-şi cară lemne-n casă,
Doar lupii se aşază-n jurul focului.
*
Plânge şi muntele, plânge câmpia,
Plânge şi muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
Plânge salcâmul şi ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
Plânge mioara, plânge şi lupul,
Apoi gura nopţii, hulpav, îi mănâncă,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...
No comments:
Post a Comment