Cade floarea de zăpadă

zilele înghesuite pe o plită amăruie

au prins gustul de gutuie

și te-aștept ca pe o simplă mântuire

dragul meu

te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu

cade floarea de zăpadă

pe icoana fără sfinți

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe bunii mei părinți

zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai

și-am uitat de mine, vai!

îmi răsună din biserici

gândul neamului străbun

îmi răsună o colindă de Crăciun

cade floarea de zăpadă

pe orașul meu golaș

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe-al neamului oraș

zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii

prin nămeți și vijelii

îi aud și pe copiii

fără casă și orfani

îi aud ca la priveghiul dintre ani

cade floarea de zăpadă

peste vocile curate

Doamne, fă să nu mai cadă

și pe case-abandonate

cade floarea de zăpadă

peste tine, neamul meu,

însă cine să-L mai vadă

pe bătrânul Dumnezeu

27 decembrie 2018, Constanța

Pamflet pentru abundenţa florilor

Ce flori esenţiale mi-ai adus,

Iubitul meu, pe soclu roz-bombon.

Aproape că le-aş pune papion.

Cred că iubirea noastră-i dar de Sus!

Ţi-aş da să guşti puţin dintr-o cianură,

Adusă de departe, de prin Vest,

Acum că primăvara-i în protest

Cu toporaşii morţi de la căldură.

Cum e la tine-acolo, este cald?
Eu, ca în orice zi, pe inorog,

Alerg să te zăresc zâmbind! Mă rog...

Aş vrea să spun ceva şi de smarald,

Şi de petunii. Stai, alea nu-s toamna?
Cine mai ştie?! Flori sunt peste tot!

Şi nu mai pot cu-atâţia fluturi! Pot

Să fiu o zână şi să fac pe doamna!

Ah, „doamna”, da! E rima fericită

Cu „toamna”, care-i nearticulat
Şi obosind îţi spun, am terminat

De curăţat o sită găurită.

E toamnă iar, pardon, e primăvară!

Şi fluturi, ah! Câţi fluturi mă cuprind

Pe gât, pe ochi! Ai să mă vezi murind,

Căci primăvara asta mă omoară!

1 martie 2017, Constanţa