Parabola hiperbolei-femeie (Reginei Maria a României, Mama Tuturor Românilor)

Tu eşti hiperbolă şi fiinţare

Şi nebunia mamelor de taţi,

Eşti pasul morţii de înaintare

În cruciadele de cruciaţi.

Ești începutul vieții pe pămînt,

Cu o busolă-nfiptă-n mîna dreaptă

Şi toate se sfîrşesc în trupul sfînt

Al îngerului care te aşteaptă.

Eşti liberă ca pasărea de pradă

Închisă-n întunericul vîscos;

Nu vezi cum te aştept în plină stradă,

Cum drumul face drum pînă la os?

Şi eşti închisă-n ochiul dimineţii,

Învins de soare negru şi nomad;

Nu vezi cum se-ngustează iar pereţii,

Cum casa face casă pînă-n iad?

Eşti începutul morţii mele vii,

Parabola hiperbolei-femeie,

Şi nebunia mamelor de fii,

Ce zbuciumă în Marea mea Egee.

18 martie 2017, Constanța

Regina de nisip

Plămada palmelor terestre,

Meteahna muzelor rupestre,

Orânduite-n sanctuar –

Un orologiu-n estuar;

Apele tulburi greu mă poartă

Sub ceaşca cerului cu toartă,

De care mă atârn în vis,

Cotrobăind prin paradis

Minunea unui curcubeu,

Descoperită de un zeu,

Devine-n vis realitate,

Pentru o mie de păcate,

Desăvârşite într-o doară,

Fără vreo limită precară,

Secretizată de amurg,

Sub norii molcomi, care curg

Spre ziua zilelor dintâi,

Spre ora-n care tu rămâi

Atât de mut şi de miop,

La soarele-n caleidoscop.

19 august – 25 septembrie 2016, Constanţa