Artistul negru aleargă prin Norfolk

dintr-o fântână arteziană curgeau

toate păcatele noastre

cu buze crăpate

și cănile sparte

așteptam o ploaie

o baie ar fi fost

de-ajuns

în acest cartier nepătruns

de artiștii vechilor spații

cărora nu le mai putem intra

în grații

23 februarie 2019, Constanța

Arta de a ne iubi

Din gura de leu, mai flămând, mă voi naşte

Eu, ca un pistil, care scurt va străpunge

Prin aerul rar, ce din drumuri mă paşte,

Umbra din urmă ştiind că m-ajunge.

Uşor, pe o frunză, m-aştern lângă tine;

Pământul şi cerul, de mâini ruginii,

Se ţin într-o boltă, iar bolta ne ţine

Departe de fulgii din ierni timpurii.

Iubeşte-mă până ce toamna mă pierde

Sub frunze uscate de tei şi castani,

Iubeşte-mă azi, când timpul e verde,

Iubeşte-mă-n ore, secunde sau ani.

Dar ceasul de seară se-opreşte – ne-opreşte – ;

Privindu-ne-n ochi şi privindu-ne fix,

Ne spunem zâmbind, nebuneşte, „iubeşte...”,

Apoi ne prelingem, vâslind de pe Styx.

25 august 2016, Constanţa