Cântec pentru leagănul morții

atunci când libelula a zburat

s-au sinucis toți macii din grădină

și razele de soare-n ghilotină

s-au stins treptat când m-au decapitat

o ticăloasă fără nicio vină

cu haine și minciuni de-mprumutat

această lume care-a separat

prostimea de o sursă de lumină

ne întrebăm ce oare s-a-ntâmplat

cu noi care ne ducem spre gunoi

un silogism, o dogmă, un păcat

nimicul poate fi verificat

atunci când ne uităm mai mult la noi

prin prisma unui fals triumvirat

19 decembrie 2016 – 19 octombrie 2018, Constanța

Rana visului de moarte

stau copiii resemnați

pe o bancă

într-un parc

şi își caută lumina

zilelor care-au trecut

oare-a cui mai este vina

dumnezeului lor mut?

trece parcă

dimineața

cu nălucile perechi

o biserică de paie

se dezbracă-ncet de straie

până-n clopotele vechi

şi copiii resemnați

care-şi caută lumină

sorb ușor din luna plină

măduva de condamnați

la această agonie

o iubire de morfină

muguri zdrențuiți de vânt

se înghesuie-n ruine

şi din neguri parcă vine

raiul iadului meu sfânt

25 februarie 2018, Constanţa

Degustare leită cu moartea burlescă

În labirintul raiului advers,

Ce cade peste mine ca o brumă,

Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers

Şi-nlătură brutal orice cutumă.

Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,

Pândeşte-mă cu buza coaptă, grea,

Şi degetele tale în perechi

Să-mi dezvelească sânul de cafea.

Pogoară peste mine duhul sfânt,

Al unei păcătoase Magdalene,

Şi-apoi să plămădească din pământ

Cireşe-ngenuncheate pe sub gene.

Veneţii se deschid pe coapse reci,

Gondolele în mine se opresc,

Păunii ţipă lung, iar dacă pleci

Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.

7 noiembrie 2016, Constanţa