Echo in Sparga*

Approaching edge unto an evil-sweet hysteria,

My soul sits barred into a penance area

Where bed has ended, with my knees that fold,

I weep my eyes under my elbows, cold.

A lashing and a sepulchre has born

Throughout the echo, shall my lip adorn,

And weary of the crying crows, on crest

Of heavy rain, I lay myself to rest.

I could’ve crumbled as a shallow weft,

Wherefrom my all pains everything that’s left,

My figure growing less, from top to doom,

And carving soothing way toward my tomb.

In stones and wood, an olden cross in standing,

The semandron hits in my ear outstanding,

I build myself in crystalline stained glassing;

In funeral, this day, each thing starts passing.

3^rd July 2016, Constanta, Romania

(translated from ”Ecou în spargă”)

*Sparga or Sparga language is a poetic dialect of the Romanian poet, Nina Cassian, in which some of the nouns, adjectives and verbs are replaced with invented ones.

Ecou în spargă

La limita înspre o dulce rea demenţă

Am sufletul închis în penitenţă,

La capătul de pat – genunchii strânşi – ,

Sub coate reci stau ochii mult prea plânşi.

Se naşte o parâmă şi-un cavou,

Ce-mi ţin o buză strânsă în ecou;

De strigătul de ciori am obosit,

În prag de ploaie deasă am murit.

Puteam să mă destram ca ţesătura,

Din care mă dor toate, iar statura

Descreşte din tavan până în hău,

Săpându-mi drumul neted spre cavou.

Cu pietre şi cu lemn stă crucea veche,

Se-aude toaca limpede-n ureche;

Stau limpede şi eu, ca în vitralii,

Azi tot începe-a trece-n funeralii.

  

2 iulie 2016, Constanţa

Traducere în limba engleză aici.