E focul gri de la cenuşă,
Acolo zace cartea mea,
Şi-n aripa de cărăbuşă
Adorm şi eu cu tine grea.
Mă arde pântecul de ace,
În vocea ta mă răstignesc
Şi nu se naşte, nici nu tace,
Şi nu se ştie de-i lumesc.
E focul alb, de iepur alb,
Acolo zacem amândoi
Şi în adânc de muşuroi
Suntem aproape-aproape goi.
