Despărțire în tandem

Se mai despart iubiri țesute-n borangic

O brumă deasă cade peste noi

Dar suntem pregătiți să mergem la război

Iubito, n-a rămas din noi nimic.

Se-aude-n goarna vremii o amintire, vag,

Se-aud pe drumul nostru numai ploi

Se-ntoarce iarna lungă și fulgii în convoi

Se-opresc, iubito,-acasă, lângă prag.

Privim, privim, privim, dar nu ne înțelegem

Tu – nicăieri, eu înspre albe gloanțe

Pe străzile pustii se mătură speranțe

Și vocile plăpânde ni le dregem.

Tăcerea ta, iubito, e veșnic ne-nțeleasă

Și totuși lângă tine sunt iubit

O vrabie de iarnă se pare c-a murit

Și totuși lângă tine sunt acasă.

Cutremurul se-ntâmplă din pașii în cadență

Mă-ntorc sau voi pleca, mă-ntorc la tine

Degeaba plouă des, degeaba ninge bine,

Se-anunță anotimpuri de clemență.

4 septembrie 2016 – 20 noiembrie 2018, Constanța