Follow me on FB

Showing posts with label 3. Show all posts
Showing posts with label 3. Show all posts

Tuesday, 18 December 2018

Trei zile-n Gibraltar


trei zile cât un veac se-neacă-n ape reci
scufundă în nisip istorii de coșmar
maree și corsari pornind din Gibraltar
se-opresc o clipă-n drum gândindu-se la greci

o velă tremurând ca un copil orfan
închis definitiv într-un lugubru beci
catargul nopții drept, sub cerul diafan

e cruce și destin sau însuși Dumnezeu
o, Doamne, cum stai Tu așa aș sta și eu

dar Tu ești fierul greu, nu simplu porțelan


18 decembrie 2018, Constanța

(asediul Gibraltarului din 1-4 august 1704)

Saturday, 22 April 2017

Fragment 3


Un individ oarecare este isterizat de politică. I s-a propus să laude pe nu-ştiu-cine, din nu-ştiu-ce partid. De fapt, el nu e nici cu opoziţia. A fost un an în politică şi s-a retras scârbit. Fix aşa. Cred că aşa a şi rămas, deşi nu mai face politică. Mi-a adus aminte de bunica mea care spunea

„Toată lumea are cur, e mai mare-al cui se vede”. 
N-are nicio legătură, dar o fac imediat. Nimic nu este la întâmplare, în afară de întâmplarea în sine. 


După ce am făcut legătura, am scormonit prin nişte pungi vechi de câteva zile. Căutam nişte baterii nenorocite pentru o păpuşă de hârtie pe care o confecţionasem pe vremea când sufeream de psihoză. 

„Ai dracu asiaticii ăştia, cu tangramu şi origami-ul lor!”. 

Cine mai ştie să plieze fix pe aceleaşi muchii braţele încrucişate şi prinse în capse? Am căutat pe internet, toate păpuşile erau la fel. Niciuna nu avea buline roşii, aproape perfecte, care se prelingeau din loc în loc. Una era în dreptul beregatei, alta la încheietura stângă. A genunchiului. Mâinile erau încrucişate. Sau...?

Fac o pauză de ţigară şi văd scris mare cât capul unui elefant „soare în sufletul prietenilor”. Băi, proşti sunt unii, cu tot cu acele clişee care îţi fac greaţă. Dacă ar fi soare în sufletul oricui, ar muri de caniculă, s-ar asfixia. Sau ar străluci ca o lampă cu gaz. Plus că sufletul este ceva ipotetic, intangibil, presupunem noi că există. Adică soarele într-o fantomă. Adică în eter. În nimic. Adică nimic. De aceea vom numi acest clişeu „de nimic”. Voi numi. Nu cred că s-a gândit nimeni la asta.

Eu am ce am cu luna.


22 aprilie 2017, Constanța