Doi copii

privim iar lumea de departe

cu o dorință de a fi

mai mult copii

și dacă-i noapte

sau alergăm pe neștiute

printre coclauri verzi

care erau păduri

nu poți să-nduri

cum nu poți îndeletnici un asfințit

cu o culoare pentru orbi

aceștia nici nu s-au gândit

la un detaliu ne-nsemnat

și tu, și eu – doar doi copii

care probabil n-au contat

10 februarie 2016 – 15 februarie 2019, Constanța

Despre copiii care mușcă

prin nașterea mea absolut întâmplătoare

am evitat o bună perioadă

în care toți șopteau pe stradă

ori pe la colțuri, în tramvaie

nefericiții mei părinți

se-obișnuiau printre gunoaie

n-aveau ce face

bună-ar fi o ploaie!

cu ochii-nchiși încerc să mușc din timp

sau să împușc acest nemernic

pesemne niște văduve

au amintit despre copilul care rânjește-n sinea mea

ȋntr-un pomelnic

24 septembrie – 21 decembrie 2018, Constanța

Copiii care nu mai au

Suntem copiii alergării-n cerc,

Și ne pîndesc păduri cu gîtul berc,

O să ucidem tot ce-i de ucis,

Chiar toamna cea visată de cais.

Păşim cu timpul într-un ceas mărunt,

Din sînul nopţii, laptele cărunt

Îndrumă cocoşatele femei,

Cu iarna pînă-n florile de tei.

Dormiţi! Dormiţi, vă rog, suntem cuminţi,

Ne scuipă moartea asta printre dinţi

Şi pînă să ne prindem orizont,

Ne mestecă pămînt cu osul bont.

Suntem copiii alergării-n punct,

Păşim cu timpul într-un ceas defunct,

O dată să mai spunem ce-i de spus,

Cu primăvara-n pîntecul distrus.

Uitaţi-vă cum zările de pini

Sunt și mai mici, iar noi tot mai puţini.

Acum aţi înţeles tot ce era:

O vară sinucisă pînă-n ea.

22 aprilie 2017 – 15 decembrie 2018, Constanţa

Dogmatica tăcere a copiilor

priviți copiii ăștia cocoșați

cum cară truda unui veac

părinții tac

ori s-au smintit

priviți copiii ăștia verzi

și chinuiți ca poala unui deal

gonit de ape

nu e cal

să ceară cuie în căpăstru

e rândul nostru

să ne tocim

și să murim

de parcă nici nu ne-am născut

sleit e ceasul de-nceput

al unei lumi ce parcă fuge

într-o direcție greșită

priviți copila ghemuită

cum cere apă și lumină

suntem de vină!

de prisos

sleit e ceasul de-nceput

al unei lumi ce parcă fuge

din os în os

și ce folos?

16 martie – 15 decembrie 2018, Constanța

Traducere în limba engleză aici.

Hrană pentru rana copiilor noştri

cioburile mâinii tale

învelesc în căuş

bobul de grâu

din care hrăneşti copiii

trimişi pe front

ei pun deoparte

întuneric în raniţe

şi câte-o felie de moarte

pe care o înmoaie

seară de seară

la popas

în apă grea

şi cuţitul acesta

pe care îl primeşti la prima strigare

va unge fruntea ultimei mame

18 august 2017, Constanţa