când
îmi pierd inspiraţia
înjur
toţi proştii
care
spun că poezia
e
îndumnezeire
e pe
dracu!
şi
dracul o cară
ca
pe o cocoaşă
de
plumb
bâjbâiala
asta mă face să ating
cadavrele
cuvintelor
dracul
– nicăieri
cică
se ascunde
în
gurile de şarpe – beau venin
se
ascunde
în
mijlocul pământului – sap
nţ,
prea mică
mă-ntorc
aşadar cu faţa
către
cei care-mi spun
„eşti
ca dracu!”
pesemne
că
mi-a
revenit inspiraţia
