Mă bucur că v-aţi amintit

Sunteţi un fulger dureros.

Ce nu-nţelegeţi dumneavoastră

Este pădurea mea albastră

Cu râul verde pân’ la os.

Era odată un haiduc,

Cu traista plină ochi de mere

Şi în opinci de conifere

Mă alerga ca un năuc.

Şi-avea în teacă trandafiri

Şi bidiviu ca o nălucă

Şi jur că aş fi fost haiducă

De la atâtea potriviri.

Vai, fiica mea, nu sunt haiduci

Pe albăstruile poteci;

E urma ta, pe unde treci

Şi până unde te mai duci.

Şi până unde să mă duc?

Tu, mamă, n-ai să înţelegi,

Din spinii lor aproape-ntregi

Se naşte veşnic alt haiduc.

Când curge sânge-n asfinţit

Din rotocoalele de fum,

Poteca mea se face drum.

Mă bucur că v-aţi amintit.

13 aprilie – 12 mai 2017, Constanţa

Amintiri de început

Dacă noi ne ascundem de lume

Şi apoi ne-ntrebăm unde e,

Poate marea iveşte din spume

Un răspuns întrebării „de ce?”.

Dacă noi aşteptăm primăvara

Mai cuminţi decât anul trecut,

Poate-atunci ne vom fi însăşi gara

Amintirilor de început.

Între noi, firul vieţii de-argint

Se desprinde din unul spre altul,

Chiar de ştiu că mă minţi şi te mint,

Numai noi înspre noi ne ştim saltul.

Într-un ghem de lumină m-aşez

La genunchiul tău plin de dureri

Şi din tine îmi fac doar un crez

Pentru mâine, din azi şi din ieri.

Într-o linişte cu împrumut,

Se-nfiripă tăcerea în doi;

Amintirile de început

Ne aduc din iubire-napoi.

15 septembrie 2016, Constanţa