O poveste cu ea

umbra ei sângera

câte-un strop de apus

rezemat de-un copac

îi ciopleam din contur

tatăl ei o-nvelea

cu fânețe de vară

mama ei o spăla

cu furtună de rouă

se aude cum plouă

de un veac și ceva

este liniște-n jur

și din lună desfac

o poveste de seară

o poveste cu ea

nici nu știu cum s-a dus

umbra ei sau a mea

9 martie – 16 decembrie 2018, Constanța

Povestea mea

Ce au avut cu mine nu mai ştiu,

M-au dus spre târguială ca pe-un miel,

Aproape mort, aproape crud şi viu.

Nici precupeţii nu erau la fel.

I-am întrebat pe drum de căi şi cai.

Tăcuţi, treceau prin botniţă minciuni,

Şopteau la-ntorsături, amarnic, „Hai,

Păşeşte pe jăratec şi tăciuni”

În urma mea creşteau magnolii reci,

Şi gri, şi negre, – tulburi ca un fum.

Şopteau la-ntorsături, amarnic, „Treci,

Pe-aici toţi mieii au un singur drum”

Şi noaptea prelingea stele pe cer

Din carul mic în carul mare. Ger,

Furtună, ploaie deasă, ploaie gri,

Adulmecând toţi mieii vii, aproape vii...

I-am întrebat pe drum de lemn încins

Şi cuie şi trei cruci de-mi pot lăsa.

Aproape de sfârşit, aşa, învins,

Şopteau la-ntorsături povestea mea.

Ce au avut cu mine nu mai ştiu.

Aproape de sfârşit, ce nenoroc

Să-mi fie trupul mort ca unul viu,

Trecând pe drum ca sabia prin foc.

2 februarie 2017, Constanţa