O
brumă deasă cade peste noi
Dar
suntem pregătiți să mergem la război
Iubito,
n-a rămas din noi nimic.
Se-aude-n goarna vremii o amintire, vag,
Se-aude-n goarna vremii o amintire, vag,
Se-aud
pe drumul nostru numai ploi
Se-ntoarce
iarna lungă și fulgii în convoi
Se-opresc,
iubito,-acasă, lângă prag.
Privim,
privim, privim, dar nu ne înțelegem
Tu –
nicăieri, eu înspre albe gloanțe
Pe
străzile pustii se mătură speranțe
Și
vocile plăpânde ni le dregem.
Tăcerea
ta, iubito, e veșnic ne-nțeleasă
Și
totuși lângă tine sunt iubit
O
vrabie de iarnă se pare c-a murit
Și
totuși lângă tine sunt acasă.
Cutremurul
se-ntâmplă din pașii în cadență
Mă-ntorc
sau voi pleca, mă-ntorc la tine
Degeaba
plouă des, degeaba ninge bine,
Se-anunță
anotimpuri de clemență.
4
septembrie 2016 – 20 noiembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment