Tu eşti hiperbolă şi fiinţare
Şi nebunia mamelor de taţi,
Eşti pasul morţii de înaintare
În cruciadele de cruciaţi.
Ești începutul vieții pe pămînt,
Cu o busolă-nfiptă-n mîna dreaptă
Şi toate se sfîrşesc în trupul sfînt
Al îngerului care te aşteaptă.
Eşti liberă ca pasărea de pradă
Închisă-n întunericul vîscos;
Nu vezi cum te aştept în plină stradă,
Cum drumul face drum pînă la os?
Şi eşti închisă-n ochiul dimineţii,
Învins de soare negru şi nomad;
Nu vezi cum se-ngustează iar pereţii,
Cum casa face casă pînă-n iad?
Eşti începutul morţii mele vii,
Parabola hiperbolei-femeie,
Şi nebunia mamelor de fii,
Ce zbuciumă în Marea mea Egee.
18 martie 2017, Constanța
No comments:
Post a Comment