aceste dorinţi înşeuate
au fost puse
la pragul minţii
pentru acest trup
nu altul
dezlegarea la tămâie
e pentru mireasma amară
şi limpezită
a necredinţei
dar eu beau apele
şi mestec munţii
cu fălcile opintindu-se
în câte-o dâră de somn
tinereţea mea necheza frenetic
la începutul nopţii adânci
dar i-am pus botniţă
cu utima suflare
a ta
No comments:
Post a Comment