Balada cailor pe sârmă

am scris balada cailor pe sârmă

cu sângele unui copil flămând

de care-mi amintesc în somn plângând

am fost și-acel copil până la urmă

mă doare mâna asta în paragini

la cât am sprijinit-o ca un prost

de tâmpla unui înger fără rost

care s-a sinucis aici în pagini

cu mine vor citi nenorociții

și cei ce-s îmbătați cu apă vie

mă-mbăt și eu cu ei pe datorie

sperând fără motiv la armistiții

pe paturi de spital se culcă oase

de oameni părăsite benevol

acesta pare-a fi un protocol

de a zidi în ceruri alte case

părinții mizerabili se tocmesc

pe-o pâine și pe-o raniță cu vise

apoi cu palme grele și decise

își mutilează singuri ce iubesc

eu nu iubesc pe nimeni, n-am nevoie

de-acea povară ce părea eternă

le dau cailor mei atât: lucernă

sperând că ȋntr-o zi se-ntoarce Noe

25 septembrie – 15 decembrie 2018, Constanța