la
umbra nucilor cu frunze albe
se
odihnesc țăranii-ngreunați
și
fumul negru curge printre case
ticsite
de copii abandonați
femeile
își duc în spate glodul
din
ceea ce-a rămas neosândit
în pântece
dospește însăși rodul
luminii
care tace-mpăturit
cărările
se pierd printre ruine
din
pietre iarba verde-și face loc
chiar
dacă peste toate noaptea vine
chiar
dacă din cenușă curge foc
ce
poate fi atât de împotrivă
mai
mult decât pogoanele de fum
pe
care sprijinite în derivă
colibele
se zdrențuie de scrum
la
umbra nucilor cu frunze albe
se
odihnesc țăranii deportați
de
cei care în alte părți de lume
se
sting și ei la fel de-abandonați
femeile
se duc înspre lumină
din
toate câte s-au tot întâmplat
iar
noi le scriem nesfârșita vină
la
margine de sat abandonat
16
februarie – 13 decembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment