o
tăcere nemeritată
a
naturii potrivnice
când
ploile zilnice
cad
perpendicular pe vârfuri de pini
când
cadavrele duse de ape
încă
miros vag a crini
când
trandafiri fără spini
se întâlnesc
pe ascuns pe sub lună
coborâtă
și ea ȋntr-o tăcere nemeritată
cum
lumina coboară-ntr-un colț de agată
ea
se târăște probabil lent
ori
este privită pe furiș
de
buruienile scofâlcite din luminiș
probabil
trasează o linie scurtă
și
violacee
ca
un sân de femeie
sau
pur și simplu nu știe
că
dincolo de-aceste nepătrunse tăceri
se
naște-ndoiala
că
smoala
de
pe buzele dracilor
este
de fapt moartea macilor
No comments:
Post a Comment