cu vârful
degetelor
copacii
desenați de gene
și
frunzele de ochi
soarele
când ține-n brațe
somnul
meu fără pene
pot
zbura deasupra lui
fără
să ocolesc furtuni
apoi
plonjând
în Marea Neagră
să-mbrățișez
și luna
când
lunec ȋntr-un bob de rouă
să
plâng și eu ca un copil
iar
dacă timpul a decis
pe
nerăsuflate
să-mi
spulbere aceste
traiectorii
nemarcate
știu
să-mi pun cerul drept pălărie
când
mă învălui în păpuși de hârtie
2004
– 9 decembrie 2018, Constanța
No comments:
Post a Comment