Scrisoare peste timp

adevărul nu este-n lipsa Lui

ci pur și simplu-n ochii tăi

căprui

sau zâmbetul pe-o ramură de brad

ce ține-n loc ninsorile

care deodată cad

în părul meu

în părul meu albastru

adevărul nu pare a fi de oriunde

îl vezi când apare

și-n tine se-ascunde

sau pur și simplu ne dă nouă

târcoale

când alergăm pe nisipuri

cu tălpile goale

vino lângă mine să citim povești

Moș Crăciun se-ntreabă unde ești

te-a pierdut când alergai

cu alți copii

te-a pierdut de bunăvoie

printre alte jucării

adevărul nu e adevăr în lipsa ta

cineva se-ntrece în a-l spulbera

se vor duce anii și nu vei afla

cum tu ești adevărul,

fiica mea

6 decembrie 2018, Constanța