Rândunica

de unde ești atât de sigur

că-nstrăinarea îți ajunge

oare copilul care plânge

este și el la fel de singur?

sau ne anunță de venirea

agatelor nepământene

pe un pământ dorit de păsări

năuce, goale, fără pene

ai întrebat și omenirea?

ce ți-a răspuns, de pari străin?

nu ți-a răspuns, nici eu nu știu

dar cred c-am învățat să fiu

cât mai aproape de copilul

care tot plânge când se frânge

din cerul alb o rândunică

lovită de aceeași frică

a norilor ce se ridică

la fel și eu

m-am ridicat și-am întrebat

„de unde ești atât de mică?...”

7 decembrie 2018, Constanța